Psihiatri în București
Consult gratuit pentru persoanele asigurate

Doriți o programare?
Aveți o întrebare

Tulburarea schizofreniformă

Tulburarea schizofreniformă se caracterizează prin prezenţa a cel puţin 2 dintre simptomele următoare: halucinaţii, idei delirente, comportament dezorganizat sau catatonic, limbaj dezorganizat şi simptome negative (simptome ale fazei active a bolii); durata acestora este de cel puţin o lună sau mai puţin dacă pacientul a fost tratat cu succes.

Această perioadă cu manifestări mai intense ale bolii este încadrată într-un interval de timp mai mare, în care simptomele sunt de o intensitate mai mică, dar în care se produce o modificare majoră a comportamentului pacientului: se izolează, îşi pierde interesul pentru activităţile pe care le desfăşoară, răspunde emoţional mai puţin la evenimentele din jurul său, are unele convingeri stranii sau experienţe senzoriale neobişnuite, fără ca acestea să fie idei delirante sau halucinaţii.

Spre deosebire de schizofrenie, acest interval nu depăşeşte 6 luni. Odată ce boala are o durată mai mare, diagnosticul de tulburare schizofreniformă se schimbă în cel de schizofrenie sau tulburare schizo-afectivă.

O altă deosebire faţă de schizofrenie este faptul că nu este necesar un declin pe plan profesional, social sau al autoîngrijirii, pentru a pune diagnosticul de tulburare schizofreniformă. Totuşi mulţi dintre pacienţii cu această boală se confruntă cu un grad de funcţionare diminuat faţă de cel anterior îmbolnăvirii.

Diagnosticul de tulburare schizofreniformă apare în două situaţii:

  • - ca diagnostic definitiv, la un pacient care a avut boala şi a trecut fără ca durata ei să depăşească 6 luni,;
  • - ca diagnostic provizoriu, boala este prezentă dar un diagnostic de schizofrenie sau tulburare schizo-afectivă nu este posibil, fiindcă nu au trecut cele 6 luni de simptome,

Criterii de diagnostic:

A. Cel puţin o lună (sau mai puţin dacă este tratată cu succes) cu 2 sau mai multe din următoarele simptome:

  • - halucinaţii,
  • - idei delirante,
  • - comportament dezorganizat sau catatonic,
  • - dezorganizarea limbajului,
  • - simptome negative.
>

B. Durata bolii nu depăşeşte 6 luni.

Evoluţie:

O treime dintre pacienţii cu tulburare schizofreniformă au o evoluţie bună, cu dispariţia simptomelor caracteristice în cel mult 6 luni. Persistenţa bolii peste acest interval, face ca, pentru restul de două treimi, diagnosticul să fie schimbat în schizofrenie sau tulburare schizo-afectivă, prognosticul şi tratamentul în cazul acestora fiind diferite.

Există unele elemente care anunţă o evoluţie favorabilă:

  • - simptomele fazei active apar în primele 4 săptămâni de la debutul bolii
  • - funcţionare socială şi profesională bună a pacientului, înainte ca acesta să se îmbolnăvească
  • - bolnavul răspunde emoţional la evenimentele din jurul său, fie că sunt pozitive sau negative
  • - confuzie sau perplexitate în momentul de maximă intensitate a bolii (pare surprinzător, dar este factorul care se corelează, cel mai frecvent, cu un prognostic favorabil).

Tratament:

Medicaţia folosită pentru tratarea tulburării schizofreniforme este cea antipsihotică. Diagnosticarea şi iniţierea rapidă a tratamentului se asociază cu o evoluţie bună a bolii.

În situaţia în care simptomele dispar în totalitate în urma iniţierii medicaţiei antipsihotice, cu revenirea pacientului la un nivel de funcţionare similar celui anterior declanşării bolii, tratamentul se face pe o durată de 6 luni, cu întreruperea treptată a acestuia pe parcursul a 4 săptămâni. În cazul în care simptomele reapar, chiar şi într-o formă diminuată, după oprirea tratamentului, revenirea la medic este obligatorie.

Persistenţa simptomelor specifice, în totalitate sau parţial, dincolo de intervalul celor 6 luni, face ca durata tratamentului să se modifice (creşte), medicaţia antipsihotică fiind prescrisă în concordanţă cu noul diagnostic (schizofrenie sau tulburare schizo-afectivă).

Benzodiazepinele şi stabilizatorii dispoziţiei nu par să aducă un beneficiu semnificativ în tratarea tulburării schizofreniforme. Diferitele forme de psihoterapie accelerează recuperarea pacientului, îmbunătăţesc prognosticul bolii şi sunt utile în tratarea simptomelor depresive.