Psihiatri în București
Consult gratuit pentru persoanele asigurate

Doriți o programare?
Aveți o întrebare

Tulburarea bipolară

Tulburarea bipolară se caracterizează prin prezenţa a cel puţin unui episod maniacal, hipomaniacal sau mixt, ultimele doua având ca punct de plecare simptomele caracteristice episodului maniacal. Astfel o persoană diagnosticată cu această boală va avea de-a lungul timpului perioade relativ bine delimitate cu dispoziţie foarte bună sau iritabilă, cu labilitate emoţională, cu logoree şi cu scăderea nevoii de somn, simptome ce alternează cu episoade depresive.

De foarte multe ori simptomele depresive sunt cele care predomină; pacientul poate avea un număr impresionant de episoade depresive până să aibă primul episod maniacal, hipomaniacal sau mixt. În această situaţie diagnosticul iniţial de Tulburare depresivă recurentă se va schimba în Tulburare bipolară, fapt ce are consecinţe în privinţa tratamentului şi a prognosticului bolii.

În mod obişnuit pacientul se prezintă la medic în timpul unui episod depresiv. Simptomele acestuia sunt resimţite de pacient ca un disconfort major, mai ales dacă vin după o perioadă cu dispoziţie foarte bună.

Episodul hipomaniacal poate fi văzut ca un episod maniacal de intensitate mai mică. Deşi din punct de vedere al criteriilor de diagnostic, diferenţele sunt destul de mici, tratamentul poate varia destul de mult. La episodul hipomaniacal sunt suficiente doar 4 zile cu dipoziţie crescută sau iritabilă pentru a pune diagnosticul (faţă de minim 7 la episodul maniacal), nu sunt prezente halucinaţii sau convingeri bizare şi, cel mai important, funcţionalitatea pacientului pe plan profesional şi personal nu este afectată semnificativ.

În mod oarecum surprinzător, există posibilitatea ca simptomele depresive şi cele maniacale să coexiste. Această situaţie poartă denumirea de episod mixt şi reprezintă o perioadă distinctă, de cel puţin o săptămână, în care pacientul experimentează modificări rapide ale dispoziţiei (tristeţe, euforie, iritabilitate), fiind îndeplinite criteriile de diagnostic atât pentru episodul depresiv cât şi pentru cel maniacal.

Episoadele depresive din tulburarea bipolară au, în mod evident, aceleaşi criterii de diagnostic ca cele de la Tulburarea depresivă majoră, dar se deosebesc de acestea printr-un debut brusc, printr-o durată mai scurtă dar şi printr-o intensitate mai mare a simptomelor. Se mai caracterizează printr-un apetit alimentar crescut ca şi prin nevoie de somn exagerată.

Evoluţie:

Chiar şi în cazul pacienţilor, care după un episod cu dispoziţie crescută, reuşesc să aibă o remisiune completă (dispariţia tuturor simptomelor caracteristice bolii), se întâmplă de cele mai multe ori să păstreze un anumit grad de labilitate emoţională şi dificultăţi la nivelul relaţiilor interpersonale. Acest fapt trebuie cunoscut de persoanele apropiate pacientului şi privit cu înțelegere pentru ca acestea să devină un sprijin real în luptă cu boala.

Prezenţa a 4 episoade (maniacale, hipomaniacale, mixte sau depresive), pe parcursul unui an reprezintă un factor de gravitate iar diagnosticul va fi de Tulburare bipolară cu ciclare rapidă. Riscul de cronicizare a bolii în această situaţie este foarte mare; din această cauză un tratament medicamentos mai agresiv este pe deplin justificat.

Persistenţa simptomelor maniacale, pe lângă disconfortul major pe care îl produce familiei şi pacientului însuşi, determină o creştere a riscului de apariţie a unor boli grave ale corpului. Nu este greu de înțeles că această stare, cu hiperactivitate şi somn redus, atunci când ea se menţine pe perioade lungi de timp, are un impact negativ asupra stării de sănătate a pacientului.

Tratament:

Scopul tratamentului în tulburarea bipolară este de a înlătura complet simptomele bolii şi de a preveni reapariţia acestora. Dacă tratarea diferitelor episoade durează de cele mai multe ori câteva săptămâni, prevenţia acestora se face printr-o terapie de lungă durată (minim 2 ani). Chiar dacă studiile clinice dovedesc beneficiul acesteia, este greu de explicat unui pacient, care se simte bine, necesitatea urmării unui tratament, ce poate avea la rândul său diferite reacţii adverse.

În episoadele hipomaniacale sunt utilizate, ca şi în cazul celor maniacale, stabilizatori ai dispozitiei: acid valproic sau litiu. În cazul în care pacientul nu răspunde la această terapie, poate fi folosită medicaţia antipsihotică (olanzapină, aripiprazol sau quetiapină) sau o terapie combinată: stabilizator al dispoziţiei şi antipsihotic.

Episoadele depresive şi mixte pot beneficia de o terapie combinată: antidepresiv şi stabilizator al dispoziţiei. Din rândul medicamentelor antidepresive sunt preferate inhibitori ai recaptării serotoninei. Administrarea acestora nu trebuie să se facă pe perioade lungi de timp, deoarece favorizează reapariţia simptomelor maniacale. Singurul medicament antipsihotic, care şi-a dovedit eficacitatea şi în tratarea episoadelor depresive sau mixte este quetiapina.

Prevenţia în tulburarea bipolară se face prin continuarea terapiei, care s-a dovedit eficientă în tratarea ultimului episod, pe o perioadă de cel puţin 2 ani sau mai mult în funcţie de numărul de episoade avute până atunci şi de severitatea acestora. Medicaţia antidepresivă trebuie evitată chiar şi la pacienţii cu simptome depresive frecvente, ea putând fi înlocuită cu un antipsihotic sau un stabilizator al dispoziţiei cu acţiune antidepresivă.

Pentru pacienţii care nu au avut decât episoade hipomaniacale, terapia de prevenţie nu s-a dovedit a aduce un beneficiu clar. Excepţie fac pacienţii care au avut numeroase episoade, care au o funcţionalitate scăzută sau care pot reprezenta un pericol pentru ei sau pentru cei din jur. Astfel odată ce a fost obţinută o remisiune completă a simptomelor, continuarea tratamentului nu se mai justifică, medicaţia fiind întreruptă treptat pe parcursul a 4 săptămâni.