Psihiatri în București
Consult gratuit pentru persoanele asigurate

Doriți o programare?
Aveți o întrebare

Tulburare anxioasă generalizată

Tulburarea anxioasă generalizată se caracterizează prin prezenţa a cel puţin 6 luni de preocupare exagerată, însoţită de anxietate, faţă de situaţii obişnuite ale vieţii cotidiene: serviciu, finanţe, sănătate, probleme domestice.

Diferenţa dintre preocuparea firească, pe care o trăieşte aproape oricine la un moment dat în viaţă, şi tulburarea anxioasă generalizată este dată de prezenţa a cel puţin 3 simptome specifice bolii din cele 6 posibile (nelinişte, stare de oboseală, concentrare redusă, iritabilitate, tensiune musculară şi insomnii), la care se adaugă impactul major pe plan profesional şi social dat de anxietatea excesivă.

Criterii:

  1. anxietate şi preocupare excesivă de cel puţin 6 luni
  2. dificultate în a-şi controla preocuparea
  3. diminuarea funcţionalităţii pacientului pe plan profesional sau social
  4. cel puţin 3 din următoarele simptome:
    • - stare de nelinişte
    • - stare de oboseală
    • - dificultate în concentrare
    • - iritabilitate
    • - tensiune musculară
    • - insomnii sau somn neodihnitor

Evoluţie:

Pacienţii cu tulburare anxioasă generalizată se descriu ca fiind anxioşi din totdeauna. Din această cauză ajung mai greu să se adreseze medicului pentru ajutor, anxietatea fiind văzută, mai degrabă, ca o slăbiciune a caracterului decât ca o boală.

Ei au tendinţa de a interpreta informaţii ambigue ca fiind negative, au de asemenea convingerea că lucrurile le ies invariabil nefavorabil. Acordă, în mod surprinzător, o atenţie deosebită descoperirii acelor situaţii care ar putea fi ameninţătoare pentru ei. Acest comportament nu face decât să amplifice starea de anxietate deja existentă.

Grijile pe care şi le fac pacienţii cu anxietate generalizată sunt greu de controlat; de cele mai multe ori au încercat din proprie iniţiativă să înlăture aceste gânduri, dîndu-şi seama că ele contribuie la accentuarea anxietăţii. Din păcate ajung destul de repede să renunţe la această strategie, efortul fiind resimţit ca prea mare sau ca făcut în zadar.

Tensiunea musculară este des întâlnită, în special la nivelul gâtului şi al umerilor. Durerea de cap, frontală sau occipitală, este de asemenea o suferinţă de care se plâng frecvent cei afectaţi de boală. Pe lângă acestea, pacienţii mai pot avea tremor al extremităţilor, transpiraţii, senzaţie de arsură la nivelul pieptului, disconfort abdominal şi altele.

În contextul acestor suferinţe variate, cei suferinzi de anxietate generalizată ajung să se prezinte la medic, nu din cauza preocupării excesive, şi pot fi diagnosticaţi cu diverse boli ale corpului: sindrom de colon iritabil, dispepsie, migrenă, etc. Faptul ca aceste simptome se accentuiază în perioade cu stres şi dispar atunci când pacientul este în concediu, este o dovadă în plus a legăturii dintre suferinţele corpului şi disconfortul psihic existent.

Pacienţii cu tulburare anxioasă generalizată nu reuşesc să se odihnească corespunzător în timpul nopţii, iar ziua se simt obosiţi. Au destul de frecvent o stare de tensiune interioară, fiind uşor iritabili.

Riscul reapariţiei bolii, odată ce simptomele acesteia au trecut, este mare. Din această cauză tratamentul cu medicaţie antidepresivă este recomandat pe o perioadă de cel puţin un an, iar asocierea psihoterapiei ar putea reduce şi mai mult acest risc.

Pacienţii diagnosticaţi cu tulburare anxioasă generalizată au şanse mari de a dezvota şi o altă boală psihică, în special în cazul în care nu este urmată o terapie. Cele mai frecvente sunt tulburările depresive şi tulbuararea de panică.

Tratament:

Medicaţia folosită în tulburarea anxioasă generalizată este cea antidepresivă. Dispariţia simptomelor poate dura până la 6 săptămâni; este important să fie înţeles acest aspect, pentru ca pacientul să nu-şi piardă încrederea şi să renunţe la tratment.

Benzodiazepinele pot fi folositoare la începutul terapiei, mai ales că medicaţia antidepresivă poate determina iniţial o uşoară creştere a anxietăţii. Utilizarea acestor medicamente pe o perioadă mai mare de 4 săptămâni nu este recomandată.

Psihoterapia, în special cea cognitiv-comportamentală, este folositoare, în asociere cu medicaţia antidepresivă, pentru pacienţii cu simptome severe. Ea poate contribui, de asemenea, la reducerea riscului de reapariţie a bolii.