Psihiatri în București
Consult gratuit pentru persoanele asigurate

Doriți o programare?
Aveți o întrebare

Sevrajul la alcool

Simptomele de sevraj sunt cele care aduc, de cele mai multe ori, o persoană cu dependenţă de alcool la medic. Această boală poate pune în pericol viaţa pacientului, mai ales când este complicată cu delirium tremens sau convulsii; cei cu simptome de sevraj au un istoric îndelungat de consum excesiv de alcool, care le-a slăbit organismul, situaţie ce face periculoasă traversarea unei perioade de stres, fără un sprijin medical adecvat.

Deşi este văzut de populaţia generală ca fiind activator, alcoolul reduce, de fapt, activitatea cerebrală; în cazul pacienţilor dependenţi, creierul suferă un proces de adaptare la prezenţa constantă a alcoolului în organism. În momentul în care concentraţia acestuia în sânge scade, pe o perioadă mai lungă de timp, creierul va avea o activitate mult crescută, fapt ce determină apariţia simptomelor de sevraj.

Criterii de diagnostic:

A. Încetarea consumului excesiv şi prelungit de alcool

B. Cel puţin 2 din simptomele următoare apar în câteva ore sau zile de la încetarea consumului:

  • - hipertensiune, creşterea frecvenţei cardiace, transpiraţii sau febră (hiperactivitate vegetativă),
  • - tremor marcat al extremităţilor,
  • - insomnie,
  • - greţuri sau vărsături,
  • - iluzii sau halucinaţii vizuale, tactile sau auditive tranzitorii (în cazul halucinaţiilor vizuale, pacientul vede, de obicei, animale mici – de exemplu: şobolani, şerpi, etc – sau insecte care nu există),
  • - stare de agitaţie,
  • - anxietate,
  • - convulsii.

Evoluţie:

Simptomele de sevraj apar în câteva ore de la ultima băutură, de obicei între 4 şi 12 ore şi ating intensitatea maximă în 24-48 de ore. Marea majoritate a pacienţilor va avea simptome de sevraj moderate; 10% dintre cei afectaţi de această condiţie vor face una dintre complicaţiile posibile: convulsii sau delirium tremens.

Simptomele dispar în 5-7 zile de la oprirea consumului de alcool; cu toate acestea unii pacienţi pot păstra unele simptome, într-o formă diminuată, ca : hipertensiune, frecvenţă cardiacă crescută, anxietate sau insomnii, pe o perioadă mai lungă de timp, de până la 6 luni.

Delirium tremens este o complicaţie severă a sevrajului la alcool, care are o mortalitate destul de mare, de aproximativ 5%. Pacientul este confuz, are halucinaţii intense vizuale, auditive şi tactile şi un tremor exagerat al extremităţilor; pe lângă acestea prezintă frecvent o stare de agitaţie, are convingeri nefondate pe care le susţine cu tărie şi este dezorientat. Simptomele unei hiperactivităţi vegetative (hipertensiunea, frecvenţa cardiacă crescută şi febra) sunt prezente şi au o intensitate crescută. Delirium tremens atinge intensitatea maximă în 3-4 zile de la încetarea consumului de alcool.

O altă complicaţie posibilă sunt convulsiile, care apar în primele 24 de ore de la ultima băutură; administrarea tratamentului din sevraj reduce incidenţa acestei complicaţii. Convulsii pot conduce la autoproducerea unor traumatisme craniene.

Tratament:

Scopul tratamentului este de a traversa perioada de sevraj cu un stres cât mai redus, pentru un organism deja slăbit de consumul de alcool excesiv şi de a reduce riscul de apariţie a unei complicaţii, ce poate pune viaţa pacientului în pericol.

Starea de activitate cerebrală crescută, care produce simptomele de sevraj, este diminuată prin administrarea unor benzodiazepine, cu durată de acţiune lungă, precum clordiazepoxidul sau diazepamul; la noi în ţară este preferat diazepamul.

În cazul unei insuficienţe hepatice, situaţie destul de frecvent întâlnită la pacienţii dependenţi de alcool, este preferat oxazepamul. El prezintă avantajul de a nu fi metabolizat hepatic, ceea ce face mai puţin probabil acumularea de compuşi toxici în organism.

Utilizarea unor benzodiazepine, cu durată de acţiune prelungită, previne apariţia convulsiilor; oxazepamul oferă o protecţie mai redusă din acest punct de vedere.

Delirium tremens se tratează tot cu benzodiazepine, în doze mai mari decât în mod obişnuit iar, dacă halucinaţiile persistă, poate fi utilizat un medicament antipsihotic, precum haloperidolul.

În cazul sevrajului, administrarea unor cantităţi crescute de tiamină (vitamina B1) ajută la prevenirea apariţiei tulburării amnestice persistente Wernicke-Korsakoff. În această situaţie pacientul îşi pierde, de multe ori în mod ireversibil, capacitatea de a memora lucruri noi, fapt ce are consecinţe dramatice asupra vieţii bolnavului. Administarea profilactică a unor multivitamine pacienţilor dependenţi, care nu reuşesc să stopeze consumul de alcool, reduce riscul de apariţie a acestei boli.