Psihiatri în București
Consult gratuit pentru persoanele asigurate

Doriți o programare?
Aveți o întrebare

Fobii specifice

Fobia specifică reprezintă o frică intensă şi nejustificată faţă de un anumit obiect sau faţă de o anumită situaţie. Este una dintre cele mai frecvente boli psihice, prevalenţa (persoanele care fac boala la un moment dat în decursul vieţii) fiind de aproximativ 11% din populaţia generală.

Pacienţii cu această boală resimt aproape întotdeauna o frică excesivă în momentul în care intră în contact cu stimulul declanşator. Cu cât apropierea de acesta este mai mare cu atât frica va fi mai intensă. În afara acestor momente, pacientul nu se confruntă cu anxietate sau cu atacuri de panică.

În cazul în care pacientul are o stare de disconfort, care nu se limitează la momentele de expunere la situaţia anxiogenă, poate fi luată în considerare posibilitatea existenţei unei alte tulburări psihice. Fobia specifică apare frecvent la pacienţii care au deja o boală (tulburare de panică, fobie socială, tulburare anxioasă generalizată, tulburări depresive şi altele); în această situaţie pacientul vorbeşte cu mai multă uşurinţă despre frica de paianjeni decât de dificultatea de a interacţiona cu oamenii din fobia socială.

Atunci când fobia specifică este singura manifestare, funcţionalitatea pacientului nu este sever afectată. Există unele situaţii în care progresul pe plan social sau profesional poate fi limitat (de exemplu: fobia de a zbura sau de a conduce maşina poate face un pacient să refuze un nou serviciu).

Spre deosebire de celelalte tulburări anxioase, fobia specifică nu este un factor major în apariţia altor tulburări psihice, însă, în cazul unor simptome severe şi netratate, poate apare o nouă fobie.

Criterii:

  • - frică marcată şi persistentă provocată de prezenţa unui obiect sau situaţii specifice
  • - expunerea la stimul provoacă în mod constant un răspuns anxios
  • - persoana recunoaşte că frica este excesivă şi nejustificată
  • - situaţia declanşatoare este evitată sau îndurată cu disconfort.


Tipuri:

  • - fobii de animale şi insecte
  • - fobii ce ţin de mediul natural (furtuni, înălţimi, apă)
  • - fobii de sânge, injecţii sau plăgi
  • - fobii de situaţii (transport public, tunele, poduri, ascensoare, zbor, condus sau spaţii închise)
  • - alte fobii (situaţiile care ar putea duce la sufocare, vomă sau contactarea unei boli, de sunete puternice, de persoane în uniformă)

În cazul fobiilor de sânge, injecţii sau plăgi, frica intensă declanşată de acestea este însoţită foarte frecvent de o senzaţie de leşin. O caracteristică a fobiilor de situaţii (de exemplu: fobia de spaţii închise sau claustrofobia) este că au manifestări mai intense decât celelalte tipuri de fobii, putându-se ajunge la un atac de panică circumscris unei împrejurări.

Tratament:

Prima alegere în tratamentul fobiilor specifice o constituie terapia cognitiv-comportamentală. Diferite tehnici de expunere treptată la situaţiile declanşatoare ale fricii pot fi foarte eficiente în tratarea fobiilor, ameliorarea simptomelor obţinându-se în câteva şedinţe.

Beneficiul antidepresivelor în cazul fobiilor specifice nu este clar; ele sunt o variantă de rezervă în cazul în care psihoterapia nu s-a dovedit a fi eficientă. Utilizarea benzodiazepinelor la nevoie este însoţită de riscul de dezvoltare a dependenţei şi a toleranţei (nevoia unor doze din ce în ce mai mari pentru a obţine aceleaşi rezultate).