Psihiatri în București
Consult gratuit pentru persoanele asigurate

Doriți o programare?
Aveți o întrebare

Depresia

Ce este depresia?

  • - o stare de tristețe accentuata, numită și dispoziție depresivă

sau

  • - o boală care, pe lângă dispoziția depresivă, trebuie să mai aibă și alte simptome


Cine are depresie?

  • - dispoziția depresivă – aproape oricine a trecut printr-o asemenea stare
  • - boala - 15 oameni din 100 o fac in decursul vieții (este o boală foarte frecventă)




Simptomele depresiei:

  • - dispoziție depresivă
  • - pierderea interesului
  • - insomnie
  • - scăderea poftei de mâncare
  • - oboseală
  • - diminuarea capacității de concentrare
  • - nehotărâre


Cauzele depresiei:

  • - este rezultatul unui dezechilibru la nivelul creierului între cantitatea redusă de serotonină sau dopamină și numărul mare de receptori pentru aceste substanțe
  • - poate exista un eveniment care a declanșat depresia: despărțirea de persoana iubită, pierderea locului de muncă etc


Tipuri de depresie:

  • - tulburarea depresivă majoră – cea mai frecventă
  •       - simptomele sunt intense și evoluția este rapidă
  • - tulburarea distimică sau distimia – evoluție pe o perioadă lungă de timp cu simptome diminuate


Depresia trece singură?

  • - există unele episoade care trec fără niciun tratament dar cu următoarele riscuri:
  •             - boala poate să reapară mai repede,
  •             - episodul de boală durează mai mult, în medie 6-9 luni,
  •             - se vindecă incomplet


Tratamentul depresiei:

  • - este eficient, depresia poate trece fără să lase nicio urmă
  • - se menține un risc de reapariție a bolii
  • - în depresiile ușoare prima opțiune este efortul fizic sau terapia cognitiv-comportamentală
  • - în depresiile moderat-severe este eficient tratamentul medicamentos


Tratamentul medicamentos:

  • - se face cu antidepresive
  • - de preferat un singur medicament
  • - durata medie 1 an
  • - antdepresivele nu dau dependență și nu sedeză
  • - anxiolitice și sedativele (o altă clasă de medicamente) nu trebuie administrate mai mult de o lună


Tratamentul naturist în depresie:

  • - extractele de sunătoare sunt singurele cu o ușoară acțiune antidepresivă (nu sunt lipsite de riscuri)
  • - se bazează pe efectul placebo și pe faptul că unele depresii trec de la sine
  • - efortul fizic este o variantă naturală de tratament mult mai eficientă


Riscurile depresiei:

  • - cronicizarea
  • - scăderea calitații vieții
  • - neatingerea nivelului profesional și social așteptat


Aproape oricine, la un moment dat în viaţă, a resimțit o stare de tristeţe mai accentuată pe care a desemnat-o ca fiind depresie. Important de ştiut este că nu orice dispoziţie depresivă echivalează cu o boală şi astfel nici nu necesită tratament. Un exemplu foarte bun îl reprezintă despărţirea de persoana iubită. Starea de tristeţe este normală într-o asemenea situaţie; în cele mai multe cazuri ea va trece cu timpul fără să se ajungă la un diagnostic de depresie.

Dispoziţia depresivă este considerată o boală doar în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:

  1. să fie însoţită de alte simptome precum: tulburări ale somnului, dimiuarea sau creşterea apetitului alimentar, stare de nelinişte, stare de oboseală, sentimente de vinovăţie sau inutilitate, reducerea capacităţii de a gândi şi de a se concentra şi altele
  2. să îndeplinească criteriile de timp care variază în funcţie de boală (minim două săptămâni)
  3. să determine o diminuare a capacităţii individului de a munci, de a se autoîngriji, de a menţine relaţiile cu familia, cu prietenii.

O perioada relativ bine delimitată, în care sunt îndeplinite condiţiile de mai sus poartă numele de episod depresiv iar diagnosticul va fi de tulburare depresivă majoră. Dacă depresia durează de multă vreme (minim 2 ani) şi este însoţită de o parte din simptomele asociate unui episod depresiv major, diagnosticul va fi de tulburare distimică.

Un pacient cu depresie are de obicei foarte multe gânduri cu un conţinut neplăcut. Poate să îşi aducă aminte de evenimente care au avut loc cu multă vreme înainte şi care îi provoacă sentimente de vinovăţie, de ruşine sau de inutilitate. Poate retrăi momente din viaţă în care a fost dezamăgit de o persoană apropiată sau a dezamăgit pe cineva la rândul lui. Pacientul işi dă seama că aceste gânduri sunt prea dese şi că au un impact negativ asupra sa, dar îi vine foarte greu să le îndepărteze.

Există tendinţa de a găsi diverse explicaţii pentru dispoziţia proastă. Sunt de vină lipsa banilor, stresul de la serviciu, fostul prieten etc, uitând că foarte multă lume trece prin situaţii similare cu un disconfort mult mai mic. La unii pacienţi predomină acuzele somatice (durere de cap, articulare, de stomac şi altele) care se agravează cam în aceeaşi perioadă cu starea de tristeţe. Dispoziţia depresivă poate fi însoţită de iritabilitate, pacienţii resimţind o stare de tensiune interioară care se poate manifesta prin accese de furie.

Multe dintre persoanele cu depresie prezintă o stare de oboseală iar activităţi banale, precum spălatul, cumpărăturile, ieşitul cu prietenii şi altele, sunt resimţite ca eforturi mult prea mari.

Pacientul se simte fără putere şi face foarte puţin pentru a influenţa evenimentele la care ia parte. În cazul unor situaţii neprevăzute are convingerea că se vor sfârşi invariabil într-un mod nefavorabil.

Pacienţilor cu depresie le vine foarte greu să vorbească despre ce se întâmplă cu ei. Încearcă să reducă cât mai mult contactul cu persoanele apropiate; pe de o parte din cauza bolii iar pe de altă parte din cauza refuzului de a fi vazut într-o asemenea stare. Implicarea afectivă a persoanelor cu depresie este în general redusă, mergând până la pierderea sentimentelor pentru prieteni și rude.

Ideile de suicid, mai ales dacă sunt frecvente şi dacă sunt greu de îndepărtat din gând, reprezintă o problemă de sănătate foarte serioasă și necesită prezentarea la medicul psihiatru.

Impactul negativ al depresiei asupra stării generale de sănătate a pacientului începe să fie demonstrat ştiinţific. Au apărut studii care dovedesc creşterea riscului cardiovascular în cazul pacienţilor depresivi, bolile de inimă reprezentând principala cauză de mortalitate, precum şi asocierea dintre diabetul zaharat şi depresie. Evoluţia unor boli severe ( infarctul miocardic sau accidentele vasculare cerebrale) este mai bună atunci când pacienţii nu sunt depresivi sau urmează un tratament cu medicaţie antidepresivă.